Lipsul cel mai timpuriu
este când nu-ţi pot cuprinde
chipu'-n cuişoare dulci
scorţişori de iarnă, nuci
şi arome de iernatic,
cu toate că-i puţin văratic
să vreau asta. Nu zici, crezi?
Ia dă-mi mâna ca să vezi
cum s-or stoarce peste tine
portocale, mandarine
fructele ce-or să ne facă
noi şi proaspeţi. Într-o oază
să ne curăţăm trecuturi
şi să ne zidim din gheaţă
fulgi de calde începuturi.
Prinde-te-aş de subţiori
de soarele în trei culori
dulci cafele care-mi cân